Barbu Delavrancea - Citate

Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858 - 1918), scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Tinerețe, capital mic cu dobândă mare. Barbu Ștefănescu Delavrancea

A pricepe tot sau a nu te sinchisi de nimic, aceasta este singura taină a vieții. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Uitarea e suprema mângâiere a tuturor, și buni, și răi. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Pasiunile ne înșeală, lipsa lor ne dezgustă. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Mizeria unită cu nedreptatea și cu birurile aprind revoltele unui popor. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Prostia pândește mintea omului cum pândesc lupii razna oilor. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Omul e sărac numai când dorește ce nu are și nu se mulțumește cu ce are; cine râvnește la bunul altuia numai cinstit nu este, că, de-ar putea, i-ar fura, bine e să rămâi într-ale tale. Barbu Ștefănescu Delavrancea

România e patria noastră, a tutror românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie. Barbu Ștefănescu Delavrancea

Un om poate greși, căci ăsta e omul, perfectibil, iar nu perfect, corigibil, iar nu infailibil, în politică, în artă, în literatură, în critică, în filozofie și în știință, omul greșește și pentru aceasta, nici calea adevărului nu i se inchide, nici aceea a reabilitării. Barbu Ștefănescu Delavrancea